Cautati
Filtre
Blog Options
Close

Asocierile de somn: de ce nu adoarme singur copilul meu?

Felul in care adoarme un bebelus peste 4 luni si-l pastreaza pe masura ce creste, creeaza un obicei: o asociere de somn. Unele sunt folositoare, iar pe altele ajungi sa le regreti la un moment dat, cand vine timpul sa-ti dezveti copilul de ele.

Iata care sunt asocierile de somn ale copiilor, cum sa le eviti pe cele nepotrivite si cum sa incurajezi asocierile bune de somn, in acest interviu realizat impreuna cu Diana Ratiu, consultant in somnul copiilor intre 0-6 luni.

Vom vorbi despre:

1. De ce unii bebelusi adorm greu iar altii adorm usor, fara prea mult ajutor de la parinte?

2. De ce au nevoie copiii de asocieri de somn?

3. De ce se face atata caz cu independenta copilului la somn? E obligatoriu ca un bebe sau un copil mai mare sa adoarma singur?

4. Cum se formează o asociere de somn la copii?

5. Care sunt asocierile de somn nepotrivite, pe care un parinte ajunge sa le regrete ulterior?

6. Care sunt asocierile de somn bune, care ajuta copilul sa adoarma singur?

7. Are nevoie copilul de o asociere pozitiva de somn sau trebuie sa ne ferim de orice asociere?

8. Ce facem cand vrem sa dezvatam un copil de o asociere de somn care nu mai ajuta?

9. Cum sa ajutam copilul care refuza schimbarea unei asocieri de somn?

10. In final, tot ce vreau este sa ajut copilul sa iubeasca somnul, si sa adoarma linistit. E ceva ce trebuie sa-l invat eu sau va invata totusi singur pe masura ce creste?



1. De ce unii bebelusi adorm greu iar altii adorm usor, fara prea mult ajutor de la parinte?

Adormirea bebelusilor este o enigma pentru multe mamici, si sintagma “doarme ca un bebelus” este greu de inteles dupa ce vine bebelusul pe lume. Bebelusii linistiti, care adorm repede si dorm mult si bine sunt legendari. Sau, daca asta se intampla, e o chestiune de timp, poate dura doar cateva saptamani, pana cand bebelusul mai creste si incepe sa deprinda acele asocieri de somn, pe care toate mamicile le mentioneaza.

Motivele pentru care majoritatea bebelusilor adorm greu pot fi diferite si le-as mentiona pe cele comune:

● supra-oboseala - bebelusul sta prea mult treaz sau nu doarme suficient sau conform varstei;

● lipsa rutinei - a face aceleasi lucruri inainte de fiecare somn ajuta copilul sa faca diferenta intre a fi treaz si a dormi si asta il ajuta sa se relaxeze;

● teama de separare – anxietatea cauzata de separare poate fi alt motiv pentru care bebelusul nu reuseste sa adoarma, mai ales atunci cand este lasat sa adoarma singur; insa, exersand adormirea independenta, el primeste mesajul ca nu este singur si este asigurat de catre parinti ca ei sunt acolo pentru el.

Bebelusii care adorm fara prea mult ajutor de la parinte au fost cu siguranta indrumati in

directia asta. Cu cat ne implicam mai putin in procesul adormirii inca de la nastere, cu atat va fi mai usor pentru bebelus sa deprinda aceasta abilitate. Sunt parinti care fac asta involuntar, asa li se pare normal, ca bebelusul sa doarma singur in patut, dar sunt si parinti super protectori, care vor sa auda fiecare respiratie si sa controleze fiecare miscare.



2. De ce au nevoie copiii de asocieri de somn?

Copiii au nevoie de noi nu de asocieri de somn.

Asocierile de somn se formeaza inca din primele saptamani de viata, pe la 6-8 saptamani, iar rolul lor este de a-l ajuta pe cel mic sa beneficieze de somn in cantitatea si la calitatea necesara. Insa, pe masura ce copilul creste, aceste asocieri devin nepotrivite si impiedica copilul sa invete adormirea.

Copiii au nevoie de fapt sa invete sa adoarma si de asta se ocupa parintii. Asa cum parintii exerseaza cu bebelusii rostogolirea, mersul de-a busilea si incurajeaza primii pasi tinandu-I de manuta, asa este recomandat sa procedeze si cu somnul. Cu cat exersam cu bebelusii si le aratam ca se poate si altfel, cu atat devin capabili sa invete.

3. De ce se face atata caz cu independenta copilului la somn? E obligatoriu ca un bebe sau un copil mai mare sa adoarma singur?

Independenta copilului la somn este direct proportionala cu un somn sanatos, intrucat asta

ajuta copilul sa readoarma la loc cand se trezeste, reusind astfel sa lege ciclurile de somn.

Nu este un trend, somnul nu este un lux, ci este o nevoie biologica si eu recomand sa

normalizam somnul, nu nesomnul si sacrificiu suprem al mamei. Pediatri nu ne incurajeaza

in directia asta, de fapt nimeni nu o face nici la nastere, nici dupa, ba mai mult auzim in

stanga si in dreapta “ce draga, mai vrei sa dormi dupa ce a venit bebelusul pe lume?” –

Raspunsul ar trebui sa fie DA, vreau sa dorm, si eu si bebelusul si toata familia, putem sa

facem asta daca tinem cont de cateva lucruri clare si stim care sunt asteptarile realiste de la

bebelusul nostru.

Momentul in care noi, ca parinti, ne dorim ca si copilul nostru sa invete adormirea

independenta este legat de oboseala acumulata, epuizare, anxietate si chiar depresie.

Faptul ca un bebelus adoarme la san/leganat/plimbat nu este o problema pana devine o problema.

Atunci cand mama este epuizata, copilul este supra-obosit si asta se reflecta in comportamentul lui. Aici de obicei se cere ajutor.

Un copil care are un somn fragmentat si superficial si o mama care nu se mai bucura de maternitate asa cum ar trebui sunt semne clare ca e momentul sa schimbam cateva obiceiuri si sa ne focusam mai mult pe procesul independentei la somn.

Ideal este sa prevenim problemele de somn oferind copilului un mediu prielnic, un program

potrivit varstei si sa incurajam treptat si bland adormirea independenta inca de la nastere.



4. Cum se formează o asociere de somn la copii?

Un nou-nascut adoarme oriunde, oricum si nu are nevoie de prea mult ajutor pentru a adormi. In primele 6-8 saptamani, bebelusul nu are capacitatea sa isi creeze anumite asocieri, il putem adormi in orice mod ( la san, biberon, plimbat, leganat, carucior ) insa cu trecerea timpului el reuseste sa isi dezvolte o anumita asociere, in functie de felul in care este adormit la fiecare somn.

Cu cat repetam un obicei si il “promovam” de la un somn la altul, cu atat bebelusul va

deprinde acest obicei si va dori sa doarma si sa readoarma de fiecare data la fel. Mai mult, cu cat creste, perioadele de veghe se maresc, iar somnurile ar trebui sa se consolideze si acest lucru de multe ori nu este posibil, pentru ca bebelusul nu reuseste sa lege ciclurile de somn si are nevoie de interventia parintelui.

Astfel, dupa 8 saptamani putem considera a fi un moment cheie in care mamica ar trebui sa se gandeasca la ce cadru de somn sa ofere copilului, cum sa incurajeze adormirea independenta, astfel va trece mai usor de problemele de somn care apar frecvent dupa varsta de 4 luni.



5. Care sunt asocierile de somn nepotrivite, pe care un parinte ajunge sa le regrete ulterior?

In primul rand, mi-ar placea ca nicio mama sa nu regrete nimic, pentru ca tot ce face o mama vine din iubire, din instinct si nici nu ne nastem invatati.

Nu exista asocieri bune sau rele, ci asocieri care la un moment dat devin o problema pentru

copii – nu reusesc sa lege ciclurile de somn singuri si o problema pentru parinti, care trebuie sa fie nonstop langa copil si sa il ajute sa aiba un somn cat mai consolidat.

Orice asociere de somn fragmenteaza somnul copiilor pentru ca ei se trezesc dupa un ciclu de somn de 30-40 de minute si vor sa fie ajutati ca sa adoarma la loc. Somnul fragmentat duce de obicei la un program nepotrivit, la somnuri la ore nepotrivite si astfel bebelusul intra intr-un cerc vicios de oboseala din care este foarte greu sa ma iasa.

Asocierile de somn de tipul leganat, plimbat, san, carucior sunt cele mai cunoscute asocieri pe care bebelusul le deprinde inca din primele saptamani si la care nu va renunta de unul singur, intrucat nu stie sa adoarma si altfel.

Aici e nevoie de interventia parintilor, care pot face o schimbare, iar ca aceasta sa fie posibila, este nevoie sa ii oferim celui mic alternative la vechiul mod de adormire si sa cream oportunitati pentru a asimila noul mod de adormire, odata cu consecventa oferirii lor si a spatiului necesar de invatare.

Pentru a dezvata copilul de asocieri este nevoie de dorinta constienta a parintelui si asta vine

odata cu momentul in care parintele nu mai poate legana sau plimba un bebelus de 8-10 kg

pentru ca il dor bratele sau picioarele.

Dorinta constienta a copilului vine dupa ani de zile, uneori dupa 3 ani, alteori dupa 5. Deci schimbarea trebuie sa vina din partea adultilor, nu asteptam sa treaca sau sa ne gandim ca bebelusul va renunta la asocieri peste noapte.



6. Care sunt asocierile de somn bune, care ajuta copilul sa adoarma?

Aici as as vrea sa raspund cat mai scurt si concis, asocierile de somn pe care le recomand sunt cele care nu implica prezenta unui parinte la momentul adormirii si pe care copilul le poate controla, asocieri care sunt in controlul copilului.

Acestea ar putea fi: suzeta – daca bebelusul si-o poate pune singur, zgomotul alb, intunericul, sacul de dormit, infasatul si chiar si patutul. Daca toate somnurile sunt in patutul lui, el poate deprinde si asocia patutul cu momentul adormirii.

In functie de varsta, daca vorbim de copii mai mari de 1 an, atunci le putem oferi ca asociere de somn si o paturica sau un plus, in functie de preferintele lui. Acesta este practic un obiect pe care il va avea pe tot parcursul noptii si care va fi acolo la fiecare trezire.



7. Are nevoie copilul de o asociere pozitiva de somn sau trebuie sa ne ferim de orice asociere?

Asa cum mentionam mai sus, ideal este ca un copil sa aiba asocieri care sunt in controlul lui.

Daca inainte de somn, copilul reuseste sa se linisteasca singur si sa faca singur pasii catre somn, chiar si cu ajutorul unei suzete de exemplu, acesta este un lucru bun, astfel va reusi sa isi gestioneze singur trezirile si sa lege ciclurile de somn fara a o suzeta pe mamica la fiecare 45 de minute.

Daca asta se intampla, nu inseamna ca e un lucru negativ, doar ca somnul copilului este fragmentat, nu este la fel de odihnitor ca atunci cand doarme mai multe ore legate si asta se

vede in comportamentul lui de a doua zi.



8. Ce facem cand vrem sa dezvatam un copil de o asociere de somn care nu-l mai ajuta?

Conteaza foarte mult care este obiectivul parintilor atunci cand vor sa dezvete copilul de un

anumit obicei.

In momentul care ne dorim un somn mai bun si sanatos pentru copilul nostru, e nevoie sa

adunam toate piesele necesare pentru a face acest puzzle al somnului.

Aici as mentiona mediul in care doarme copilul, programul pe care il are si implicit modalitatea prin care reuseste sa adoarma.

Pentru a reusi sa dezvatam copilul de o anumita asociere de somn este nevoie sa indeplinim cele de mai sus si sa folosim o metoda de sleep training pe care sa o aplicam cu consecventa la toate somnurile.

Lucrurile de care trebuie sa tinem cont cand alegem aceasta metoda este

temperamentul copilului, capacitatea parintilor de a pune in aplicare metoda si de a fi

perseverenti in proces.

Inainte de a alege metoda potrivita familiei este foarte important si momentul in care o implementam.

Copilul trebuie sa fie odihnit, sa-si poate gasi resursele de somn, iar noi, parintii sa ii oferim toate conditiile necesare ca sa reuseasca in acest plan, sa dobandeasca abilitatea de a dormi singur si de ce nu, de a dormi toata noaptea.



9. Cum sa ajutam copilul care refuza schimbarea unei asocieri de somn?

Am auzit de curand o afirmatie interesanta, care m-a pus in prima faza pe ganduri: “ cel mai

constant lucru in viata noastra este schimbarea”.

Noi oamenii suntem reticenti la schimbare si avem nevoie de timp pana sa o intelegem si sa o percepem ca atare. Cand intelegem oportunitatile si efectele ei, atunci lasam schimbarea sa isi faca loc in viata noastra.

In cazul copiilor, mai ales in contextul somnului, schimbarea vine pe fond de oboseala, atat din partea parintilor, cat si din partea copiilor.

Schimbarea + oboseala aduc cu sine proteste.

Pentru a face fata protestelor, este nevoie de motivatie, de setarea unui obiectiv clar si de a intelege de fapt cu adevarat care sunt beneficiile somnului. Atat timp cat reusim sa le setam pe acestea, putem cu siguranta sa ajutam copilul sa inteleaga noua rutina, sa deprinda noul obicei, repetand si exersand cu ei cat este necesar.

Orice schimbare necesita timp, implicare, consecventa si rabdare. Cu cat trimitem un mesaj cat mai clar copilului, cu atat reusim sa le transmitem increderea ca facem bine ce facem si este in beneficiu lor. Concluzia? Nu renunta!



10. In final, tot ce vreau este sa ajut copilul sa iubeasca somnul, si sa adoarma linistit. E ceva ce trebuie sa-l invat eu sau va invata totusi singur pe masura ce creste?

Toti ne dorim asta, insa nu stim cum sa ajungem aici si de asta sunt eu aici, sa va ghidez.

Somnul este provocarea numarul 1 pentru parinti, somnul bebelusilor fiind cea mai mare

problema in majoritatea familiilor.

Un prim pas important catre un somn sanatos si un copil care sa doarma linistit ar fi crearea unei rutine bune de somn. Rutina ofera bebelusului siguranta, familiaritate si incredere in parinti ca acestia ii ofera ce are nevoie, cand are nevoie.

Ulterior, programul il poate ajuta sa isi regleze ceasul intern biologic, asta se intampla dupa varsta de 4 luni, cand putem lucra efectiv cu copilul. Si, ca sa nu ajungem la sleep training, este ideal ca parintii sa practice preventia.

Cum facem asta? Nu ii putem oferi copilului abilitatea de autoliniștire așa cum ii oferim

mancare. Insa, le putem oferi oportunitatea sa invețe abilitatea de adormire, la fel ca atunci

cand ii ajutam sa exerseze rostogolirea sau sa faca primii pasi. Consider ca acesta este un mare cadou pe care i-l putem face copiilor, caci asta ii va ajuta pe termen lung.

Copilul primeste mesajul ca ai incredere in el si ca el este capabil sa isi rezolve prin modalitati interne problemele si frustrarile pe care le va intampina de-a lungul timpului.

Diana Ratiu – Consultant in somnul copiilor 0-6 ani

O gasesti pe Diana pe Instagram la zenbabysleep!

Iar daca ti-a placut acest articol urmareste-ne si pe Social Media:

Facebook: KidsDecor

Instagram:KidsDecor

Lasă comentariul tău